Arta gastronomiei este foarte palpitantă. De exemplu, dacă te-ai obișnuit cu gusturile culinare tradiționale ale unei culturi, respectând premisele de bază, le poți varia acestea chiar și fără rețetă, cu posibilitatea inovației, variațiilor, creativității, dar totdeauna potrivit pretenției propriului gust. Variațiile papricașurilor este egal la număr cu bucătăriile familiale care le-au pe meniu, pur și simplu fiindcă nu există două rețete similare, chia în multe cazuri bucătarul familiei recunoaște că nu este capabil să prepare de două ori exact cu același gust. Și totuși de fiecare dată este delicios. Așa că ajungem la concluzia că pe scala „nu-i rău”-„asta a ieșit excelent” încă suntem în apele noastre, și ne putem bucura de recunoașterea de „gospodină bună” sau „bucătar bun”. Desigur, nivelul de profesionist este o lume total diferită, acolo reproductibilitatea, standardele constante și maximizate sunt poate cele mai importante condiții.
Noi, amatorii, nu ne străduim la perfecțiune; recunoaștem că nu putem păși în același râu de două ori și nu putem găti papricașul exact în același mod. Rețetele sunt doar ghiduri, astfel încât rezultatul final să fie aproximativ ceea ce noi și oaspeții noștri ne-ar dori să ne așteptăm pe baza experiențelor noastre gustative anterioare.
Pe baza rețetei „tradiționale” de papricaș, puteți pregăti și varianta secuiască cu gălbiori, așa cum se obișnuiește pe la noi.
Ingrediente:
- 1 Székely Csürke întreg;
- 3-4 capete de ceapă galbenă;
- o jumătate de kilogram de gălbiori;
- 1 roșie mare;
- 1 ardei;
- 3 lingurițe de boia;
- o linguriță de piper măcinat;
- o linguriță de chimen măcinat;
- sărat la gust;
- un pumn de frunze de pătrunjel tocate;
- puțină amestecătură de smântână-făină-lapte;
- garnitură
De obicei sezonul gălbiorului este perioada de vară, între iunie și septembrie – sigur, depinde și de ploaie –, așa că dacă nu le puteți culege proaspete, puteți folosi și cele congelate. Aroma acestei gustoase ciuperci de pădure îmbunătățește atât de mult papricașul, încât cei care nu l-au gustat până acum, cu siguranță o vor îndrăgii atât de mult, încât de acum încolo vor prefera doar cu gălbiori.
Dacă nu aveți gălbiori, sau cantitatea nu este suficientă, puteți folosi și hribi.
Se călește ceapa în ulei, apoi se adaugă ardei tăiați cubuleți, roșiile decojite și tăiate tot cubulețe (sau o lingură de pastă de roșii, spre final), puțină apă și o linguriță de sare pentru început (apoi se mai adaugă dacă este necesar – fiindcă (după vorbele bunicii mele) de pus poți oricând să-l pui, însă nu și să-l scoți).
Gătiți, gătiți până totul devine moale. Luați-l de pe foc, adăugați cele 3 lingurițe de boia dulce, piper și chimen, amestecați, întoarceți bucățile de pui și turnați puțină apă pentru a o acoperi. Gătiți la foc mic până carnea devine albă, apoi adăugați gălbiorii.
Până când carnea este complet gata, gălbiorii vor fi și ele moi. Sunt unii care nu o strică cu smântână sau altele asemănătoare, dar sunt cărora le place: ei să o prepare cu îngroșală. Se amestecă 1 lingură de făină cu un strop de lapte până devine omogen, apoi se adaugă 2 linguri de smântână și se toarnă încet în papricașul de pui cu gălbiori, amestecând continuu. Se fierbe puțin, și este gata. Încă, se mai presară un pumn de pătrunjel proaspăt, doar la final.
Sunt cei care își pot imagina strict doar cu mămăligă (dacă avem oaspeți străini, această variantă va fi considerată foarte ardelenească), dar bineînțeles că poți găti garnitură de terci de orez și/sau mei. Sau cu găluște. Sau, dacă chiar că sunteți leneș, fierbeți paste.
Mai mâncăm și cu castraveți murați, sau vara cu salată, cu puțină zahăr topit în oțet de mere.
Poftă bună!
